Fara titlu

Desi la sute de km distanta ar trebui sa nu-ti mai simt prezenta, ochii mei te cauta printre zecile de trecatori.

Marea, care inainte ma linistea si ma bucura, acum imi aminteste doar de tine. Valurile ei arata zbuciumul din sufletul meu. O aud si-mi aud disperarea. Ma uit la ea si-mi vad sufletul care plange.

Nu pot fugi de tine. Ar insemna sa fug de mine si asta e imposibil. Te port in gand si-n suflet oriunde as fi, chiar daca imi doresc enorm sa uit....sa te uit.

Gandul ca te voi revedea curand ma sperie teribil. M-ai lasat fara putere si nici macar nu stii asta. Toate locurile minunate pe care le-am vazut zilele astea si toate lucrurile frumoase pe care le-am facut n-au insemnat nimic fara tine. Ma gandeam cum ai fi reactionat tu, cum ar fi fost toate daca.....

Dar ce sens are cand tot ce-a ramas e cruda realitate? Cea pe care nu pot sa o inteleg si sa o accept. Dar va trebui. Chiar daca nu vreau. E greu, e groaznic, dar va trebui sa reusesc oricat de mult imi plange sufletul.

A fost odata....

A fost odata ca niciodata o fetita blonda cu parul lung si ochi albastri. O fetita cu ochii blanzi si sinceri care privea viitorul cu optimism....
Visa ca viata va fi ca un film din acelea pe care le vedea ea.

Nu stia, mititica, de cate ori ochii ei mici ii vor fi invadati de lacrimi. Lacrimi care nici macar nu erau ale ei, lacrimi pe care sufletul ei curat nu le intelegea. A invatat ca nu toti oamenii sunt ca ea, ca nu sunt toti capabili de sentimente sincere si nobile.

Mai are o viata inainte si lucrul asta o sperie. Oare toata va fi la fel? Oare toti oamenii pe care ii va intalni vor fi la fel?

Si-a dat seama ca nu e vorba nici de varsta, nici de maturitate, nici de educatie. Oamenii pot rani la fel si la 18 si la 33 de ani. Si de cele mai multe ori o fac pentru ca nu sunt in stare de altceva.

Cand l-a cunoscut pe el pasea intr-o noua etapa a vietii ei. O etapa pe care o astepta de mult si care credea c-o va face fericita. A fost langa ea si a rasfatat-o cum n-o facuse nimeni pana atunci. Dar la fel de brusc cum a aparut, a si disparut.

RESEMNARE! Asta ar trebui sa simta ea acum. Dar nu poate. Vrea OPTIMISM si SPERANTA. Si vrea sa nu inceteze sa viseze oricat de mult i-ar plange sufletul!

Deprimare

Sunt deprimata. Urasc sa fiu deprimata. Simt ca nu mai am control asupra mea....ca totul fac gresit.
Urasc si persoanele care ma deprima. Urasc si ca ma las deprimata.

Dar uneori e inevitabil. N-am mai fost in starea asta de mult. Ba din contra, abia imi recapatasem increderea in mine si devenisem incredibil de vesela.
Cum poate un singur om sa schimbe o stare pe care mi-a luat luni intregi sa o construiesc? Cu talent....

To sleeve or not to sleeve

Acum aproape 4 luni mi-am facut o operatie numita gastric sleeve. Unii stiu despre ce e vorba..altii nu si pentru aceia spun ca operatia presupune inlaturarea a unei parti din stomac. Cu ce scop? Tratarea obezitatii.

De atunci am reusit sa slabesc 30 kg mancand cate 5 mese pe zi. A cate 150 gr.

A fost greu....a fost dureros...m-am lovit de multe pareri negative si de multi oameni rai dar am mers pana la capat si nu regret nicio clipa decizia luata.
Am avut norocul sa intalnesc oameni care au trecut prin aceasta experienta si niste doctori minunati.
Mi-am schimbat modul de a gandi si de a trai in doar 4 luni. Ma simt bine, uneori poate doar putin ametita din cauza lipsei de vitamine.

Mi-am recapatat increderea in mine si ma simt un om normal. Mai am pana voi ajunge unde vreau dar macar am o speranta. Care se dusese de mult.

Poza de iarna

Dumnezeu sa te aiba in pace Larisa!!!

Am intrat pe blogul fiecarei persoane din lista mea....sa vad ce se mai intampla cu ei.
Dar ....... mai bine nu intram!
Larisa, o copila, a murit. Sa te odihnesti in pace Larisa. Multa putere familiei tale!

http://www.larrisa.info/2008/11/25/nu-vreau/

Pentru Erika 2, concert umanitar

Pentru mai multe detalii: cititi aici: http://www.cabral.ro/din-viata/2399/pentru-erika-2-da-i-un-craciun-frumos