Ce soi de-amintiri te-nlănţuie-n tăcere,
Te tulbură şi te abat din drum?
De ce nu poţi cu-o simplă mângâiere
Să le alungi, să le prefaci în scrum?

Eliberează-ţi sufletul de toate
Să poţi primi de-a pururi doar iubire,
Să poţi simţi în fiecare noapte
Că viaţa nu e simplă amăgire.

Iar dimineaţa tu sa te trezeşti
C-un zâmbet tandru luminându-ţi faţa
Şi cu căldură-n ochi tu să topeşti
Din aisbergul din suflet, toată gheaţa.

Să laşi iubirea să-ţi pătrundă-n minte
Şi niciodată să nu mai dispară,
Să fii mai bun de-acuma înainte,
Să nu urăşti, căci ura te omoară!