marți, iunie 9

Fara titlu


Desi la sute de km distanta ar trebui sa nu-ti mai simt prezenta, ochii mei te cauta printre zecile de trecatori.

Marea, care inainte ma linistea si ma bucura, acum imi aminteste doar de tine. Valurile ei arata zbuciumul din sufletul meu. O aud si-mi aud disperarea. Ma uit la ea si-mi vad sufletul care plange.

Nu pot fugi de tine. Ar insemna sa fug de mine si asta e imposibil. Te port in gand si-n suflet oriunde as fi, chiar daca imi doresc enorm sa uit....sa te uit.

Gandul ca te voi revedea curand ma sperie teribil. M-ai lasat fara putere si nici macar nu stii asta. Toate locurile minunate pe care le-am vazut zilele astea si toate lucrurile frumoase pe care le-am facut n-au insemnat nimic fara tine. Ma gandeam cum ai fi reactionat tu, cum ar fi fost toate daca.....

Dar ce sens are cand tot ce-a ramas e cruda realitate? Cea pe care nu pot sa o inteleg si sa o accept. Dar va trebui. Chiar daca nu vreau. E greu, e groaznic, dar va trebui sa reusesc oricat de mult imi plange sufletul.

2 comentarii:

Miutza spunea...

ai sa reusesti! e al naibii de greu sa suferi din dragoste dar dupa ce te vei vindeca vei fi pregatita pt adevarata jumatate pe care iti doresc s-o intalnesti repede si s-o si recunosti usor :)

Sabina Ulubeanu spunea...

ana , arati excelent, felicitari!!!