luni, iunie 8

A fost odata....



A fost odata ca niciodata o fetita blonda cu parul lung si ochi albastri. O fetita cu ochii blanzi si sinceri care privea viitorul cu optimism....
Visa ca viata va fi ca un film din acelea pe care le vedea ea.

Nu stia, mititica, de cate ori ochii ei mici ii vor fi invadati de lacrimi. Lacrimi care nici macar nu erau ale ei, lacrimi pe care sufletul ei curat nu le intelegea. A invatat ca nu toti oamenii sunt ca ea, ca nu sunt toti capabili de sentimente sincere si nobile.

Mai are o viata inainte si lucrul asta o sperie. Oare toata va fi la fel? Oare toti oamenii pe care ii va intalni vor fi la fel?

Si-a dat seama ca nu e vorba nici de varsta, nici de maturitate, nici de educatie. Oamenii pot rani la fel si la 18 si la 33 de ani. Si de cele mai multe ori o fac pentru ca nu sunt in stare de altceva.

Cand l-a cunoscut pe el pasea intr-o noua etapa a vietii ei. O etapa pe care o astepta de mult si care credea c-o va face fericita. A fost langa ea si a rasfatat-o cum n-o facuse nimeni pana atunci. Dar la fel de brusc cum a aparut, a si disparut.

RESEMNARE! Asta ar trebui sa simta ea acum. Dar nu poate. Vrea OPTIMISM si SPERANTA. Si vrea sa nu inceteze sa viseze oricat de mult i-ar plange sufletul!

Niciun comentariu: