Siropos dar atat de real...

Sometimes...

"De când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea corpul meu nu mai poate fi domesticit
Și toți aburii care-mi ieșeu din piept când te strângeam în brațe s-au făcut gheață
Am două umbre, una a mea, alta a ta, dimineața se rostogolesc pe pereți într-o liniște
Ca un somn de copil, moartea mi-a rămas în urmă, viața la fel, eu în carnea mea
Mă risipesc ca și cum ai risipi cu evantaiul o rază din fața ochilor, desigur ultima vară
Se prelinge pe obraz, mi-e dor să fiu vie, de când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea
Degetele au uitat să mai scrie cum lâncezeai în mine ca o pânză freatică, de aici îmi luam
Nutrimenți, vise , dar asta a fost o poveste, o poveste care poate continua
Poate ar trebui să ne recalculăm timpul, anii, vârsta, după un alt model, în funcție
De acest mic, mare amănunt, pătrunzător până la oase și perspicace, sufletul" Jack's corner

Visele

Imi place sa visez...mult si cu ochii deschisi.
De cand eram copil visam...numai ca pe parcurs visele s-au schimbat. Si daca nu visezi si la lucruri imposibile, ce rost mai are sa o faci?

Dar ce e de facut cand stii ca trebuie sa te opresti din a visa la ceva? Ce faci si cum reactionezi cand intri in starea de resemnare?

Mie mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc cu sentimentul pe care mi-l da starea de resemnare...sa fie "n-am fost suficient de buna", "am visat prea sus", "am crezut ca imposibil poate deveni posibil"?
Oricum ar fi, oricare ar fi intrebarea sau oricare ar fi raspunsul la intrebare, si starea de resemnare va trece...si voi reincepe sa visez...mai mult, mai sus, mai imposibil - pana o sa-mi iasa!

https://www.youtube.com/watch?v=-eOdmBz_Wkk

:)

Iart-o atunci când îți spune te iubesc și acest te iubesc îți intră în suflet. Iart-o când te sună la 2 noaptea să te întrebe ce ai făcut ziua. Iart-o când te vede ziua și te roagă să îi oferi pieptul tău la noapte. Iart-o că își rupe din capricii, principii, criterii feminine și se gîndeste la voi doi. Iart-o că uneori ca să ierte are nevoie de mai mult decât cuvinte. Iart-o că a apărut în viața ta mai târziu decât ai fi vrut, și că nu va pleca mai devreme decât ți-ai fi dorit. Iart-o, pentru că ea te iartă de o mie de ori mai mult.

I am a dangerous woman...

I am a dangerous woman…
Infinitely compassionate and wildly loving.
Softly strong and strongly soft in my ways.
Don’t get too close, you may see dreams come true and wishes appear from thin air.

I am a dangerous woman…….
Able to give unconditional love from an endless well within.
Blindingly bright ~ I will continue to shine until the stars fade from the heavens.
For God’s sake, don’t give me your heart, I might show you what it’s for and how to use it.

I am a dangerous woman……
Capable and real.
Genuine and wise.
Whatever you do, don’t tell me your secrets, I will keep them.

I am a dangerous woman…….
Gently staunch in my defense of family, friends and home.
Crazy in love with my life.
Don’t expose me to your children, I may teach them something of value.

I am a dangerous woman………
Reveling in my sensuality.
Enjoying all the pleasures of being female.
Stay away from me if a lover that is both
your equal and your joy is what you seek.
I am all that I am meant to be.
If this means danger then……

I AM a dangerous woman.

Azi accept!

Sunt melancolica de cateva zile....ceva ma apasa si duc o lupta pentru a descoperi ce.
O tristete greu de respirat ... si cred ca e din cauza ca am inceput sa ACCEPT...
Sa accept ce traiesc, ce mi se intampla, ce simt, ce-mi doresc....si ce nu poate fi.

Cateodata sa accepti este atat de greu....sa constientizezi o situatie, o traire sau...un viitor. Un viitor care nu are nicio legatura cu prezentul...un viitor care nu stii cum va fi dar sigur nu va fi cum ti-l doresti acum.
Sa accepti ca esti fericita sau nefericita in functie de trairi, sa accepti ca te multumesti cu aceasta stare, sa accepti ca nu poti renunta la ea desi sunt zile in care traiesti intr-un intuneric complet.
Sa accepti ca iti doresti sentimentele pe care le ai dar ca niciodata nu vei avea mai mult....din contra, poti incepe sa ai mai putin.

Fara titlu

Desi la sute de km distanta ar trebui sa nu-ti mai simt prezenta, ochii mei te cauta printre zecile de trecatori.

Marea, care inainte ma linistea si ma bucura, acum imi aminteste doar de tine. Valurile ei arata zbuciumul din sufletul meu. O aud si-mi aud disperarea. Ma uit la ea si-mi vad sufletul care plange.

Nu pot fugi de tine. Ar insemna sa fug de mine si asta e imposibil. Te port in gand si-n suflet oriunde as fi, chiar daca imi doresc enorm sa uit....sa te uit.

Gandul ca te voi revedea curand ma sperie teribil. M-ai lasat fara putere si nici macar nu stii asta. Toate locurile minunate pe care le-am vazut zilele astea si toate lucrurile frumoase pe care le-am facut n-au insemnat nimic fara tine. Ma gandeam cum ai fi reactionat tu, cum ar fi fost toate daca.....

Dar ce sens are cand tot ce-a ramas e cruda realitate? Cea pe care nu pot sa o inteleg si sa o accept. Dar va trebui. Chiar daca nu vreau. E greu, e groaznic, dar va trebui sa reusesc oricat de mult imi plange sufletul.

A fost odata....

A fost odata ca niciodata o fetita blonda cu parul lung si ochi albastri. O fetita cu ochii blanzi si sinceri care privea viitorul cu optimism....
Visa ca viata va fi ca un film din acelea pe care le vedea ea.

Nu stia, mititica, de cate ori ochii ei mici ii vor fi invadati de lacrimi. Lacrimi care nici macar nu erau ale ei, lacrimi pe care sufletul ei curat nu le intelegea. A invatat ca nu toti oamenii sunt ca ea, ca nu sunt toti capabili de sentimente sincere si nobile.

Mai are o viata inainte si lucrul asta o sperie. Oare toata va fi la fel? Oare toti oamenii pe care ii va intalni vor fi la fel?

Si-a dat seama ca nu e vorba nici de varsta, nici de maturitate, nici de educatie. Oamenii pot rani la fel si la 18 si la 33 de ani. Si de cele mai multe ori o fac pentru ca nu sunt in stare de altceva.

Cand l-a cunoscut pe el pasea intr-o noua etapa a vietii ei. O etapa pe care o astepta de mult si care credea c-o va face fericita. A fost langa ea si a rasfatat-o cum n-o facuse nimeni pana atunci. Dar la fel de brusc cum a aparut, a si disparut.

RESEMNARE! Asta ar trebui sa simta ea acum. Dar nu poate. Vrea OPTIMISM si SPERANTA. Si vrea sa nu inceteze sa viseze oricat de mult i-ar plange sufletul!

Ce soi de-amintiri te-nlănţuie-n tăcere,
Te tulbură şi te abat din drum?
De ce nu poţi cu-o simplă mângâiere
Să le alungi, să le prefaci în scrum?

Eliberează-ţi sufletul de toate
Să poţi primi de-a pururi doar iubire,
Să poţi simţi în fiecare noapte
Că viaţa nu e simplă amăgire.

Iar dimineaţa tu sa te trezeşti
C-un zâmbet tandru luminându-ţi faţa
Şi cu căldură-n ochi tu să topeşti
Din aisbergul din suflet, toată gheaţa.

Să laşi iubirea să-ţi pătrundă-n minte
Şi niciodată să nu mai dispară,
Să fii mai bun de-acuma înainte,
Să nu urăşti, căci ura te omoară!