De cand eram copil visam...numai ca pe parcurs visele s-au schimbat. Si daca nu visezi si la lucruri imposibile, ce rost mai are sa o faci?

Mie mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc cu sentimentul pe care mi-l da starea de resemnare...sa fie "n-am fost suficient de buna", "am visat prea sus", "am crezut ca imposibil poate deveni posibil"?
Oricum ar fi, oricare ar fi intrebarea sau oricare ar fi raspunsul la intrebare, si starea de resemnare va trece...si voi reincepe sa visez...mai mult, mai sus, mai imposibil - pana o sa-mi iasa!
https://www.youtube.com/watch?v=-eOdmBz_Wkk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu