Sometimes...

"De când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea corpul meu nu mai poate fi domesticit
Și toți aburii care-mi ieșeu din piept când te strângeam în brațe s-au făcut gheață
Am două umbre, una a mea, alta a ta, dimineața se rostogolesc pe pereți într-o liniște
Ca un somn de copil, moartea mi-a rămas în urmă, viața la fel, eu în carnea mea
Mă risipesc ca și cum ai risipi cu evantaiul o rază din fața ochilor, desigur ultima vară
Se prelinge pe obraz, mi-e dor să fiu vie, de când mâna ta nu a mai trecut prin mâna mea
Degetele au uitat să mai scrie cum lâncezeai în mine ca o pânză freatică, de aici îmi luam
Nutrimenți, vise , dar asta a fost o poveste, o poveste care poate continua
Poate ar trebui să ne recalculăm timpul, anii, vârsta, după un alt model, în funcție
De acest mic, mare amănunt, pătrunzător până la oase și perspicace, sufletul" Jack's corner

Visele

Imi place sa visez...mult si cu ochii deschisi.
De cand eram copil visam...numai ca pe parcurs visele s-au schimbat. Si daca nu visezi si la lucruri imposibile, ce rost mai are sa o faci?

Dar ce e de facut cand stii ca trebuie sa te opresti din a visa la ceva? Ce faci si cum reactionezi cand intri in starea de resemnare?

Mie mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc cu sentimentul pe care mi-l da starea de resemnare...sa fie "n-am fost suficient de buna", "am visat prea sus", "am crezut ca imposibil poate deveni posibil"?
Oricum ar fi, oricare ar fi intrebarea sau oricare ar fi raspunsul la intrebare, si starea de resemnare va trece...si voi reincepe sa visez...mai mult, mai sus, mai imposibil - pana o sa-mi iasa!

https://www.youtube.com/watch?v=-eOdmBz_Wkk

:)

Iart-o atunci când îți spune te iubesc și acest te iubesc îți intră în suflet. Iart-o când te sună la 2 noaptea să te întrebe ce ai făcut ziua. Iart-o când te vede ziua și te roagă să îi oferi pieptul tău la noapte. Iart-o că își rupe din capricii, principii, criterii feminine și se gîndeste la voi doi. Iart-o că uneori ca să ierte are nevoie de mai mult decât cuvinte. Iart-o că a apărut în viața ta mai târziu decât ai fi vrut, și că nu va pleca mai devreme decât ți-ai fi dorit. Iart-o, pentru că ea te iartă de o mie de ori mai mult.

I am a dangerous woman...

I am a dangerous woman…
Infinitely compassionate and wildly loving.
Softly strong and strongly soft in my ways.
Don’t get too close, you may see dreams come true and wishes appear from thin air.

I am a dangerous woman…….
Able to give unconditional love from an endless well within.
Blindingly bright ~ I will continue to shine until the stars fade from the heavens.
For God’s sake, don’t give me your heart, I might show you what it’s for and how to use it.

I am a dangerous woman……
Capable and real.
Genuine and wise.
Whatever you do, don’t tell me your secrets, I will keep them.

I am a dangerous woman…….
Gently staunch in my defense of family, friends and home.
Crazy in love with my life.
Don’t expose me to your children, I may teach them something of value.

I am a dangerous woman………
Reveling in my sensuality.
Enjoying all the pleasures of being female.
Stay away from me if a lover that is both
your equal and your joy is what you seek.
I am all that I am meant to be.
If this means danger then……

I AM a dangerous woman.

Azi accept!

Sunt melancolica de cateva zile....ceva ma apasa si duc o lupta pentru a descoperi ce.
O tristete greu de respirat ... si cred ca e din cauza ca am inceput sa ACCEPT...
Sa accept ce traiesc, ce mi se intampla, ce simt, ce-mi doresc....si ce nu poate fi.

Cateodata sa accepti este atat de greu....sa constientizezi o situatie, o traire sau...un viitor. Un viitor care nu are nicio legatura cu prezentul...un viitor care nu stii cum va fi dar sigur nu va fi cum ti-l doresti acum.
Sa accepti ca esti fericita sau nefericita in functie de trairi, sa accepti ca te multumesti cu aceasta stare, sa accepti ca nu poti renunta la ea desi sunt zile in care traiesti intr-un intuneric complet.
Sa accepti ca iti doresti sentimentele pe care le ai dar ca niciodata nu vei avea mai mult....din contra, poti incepe sa ai mai putin.